Când am aterizat în Hexagon, termenul afectuos pentru Franța, am privit din nou harta, da, Franța, a apărut un hexagon strâmb exprimând dragostea franceză pentru abstractizare și plăcerea estetică în frumusețe și perfecțiune, hexagonul cu șase laturi, ca un diamant fin cu multiple fețe: o viziune franceză asupra țării lor.

Cu o săptămână liberă de vacanță, soția mea și cu mine am decis să revizităm un loc deosebit din tinerețea noastră: sud-vestul Franței și numeroasele sale delicii. Voiam atât să ne relaxăm, cât și să ne bucurăm de peisajele și deliciile gastronomice ale acestui cadru unic, "Franța profundă" unde încă se pot percepe aromele și ecourile acestei culturi vechi, mereu vii: Franța provinciilor, cu turnurile de castel, stropind fântânile din piețele orașelor și inhalând pe piețele mirosul fructelor și legumelor proaspăt culese sau trecând pe lângă magazinele care răspândesc parfumurile untului și zahărului topit pentru delicioase prăjituri sau note de sosuri locale bogate clocotind cu ierburi, usturoi și eventual trufe impregnate cu grăsime de gâscă.

Cu mașina, din Paris spre sud-vest, trecând prin Loire, spre Poitiers și bisericile sale romane unde troubadourii cântau odinioară în case nobile, ne-am apropiat de sud-vestul Franței, propria sa lume, Aquitania magică de altădată, și mai la sud Gascogna de unde au apărut Cei Trei Mușchetari în literatură... Am ajuns în regiunea Périgord, ușor la nord-est de Bordeaux, principalul oraș din Sud-Vest, celebru pentru vinurile sale mari și ne-am instalat într-o frumoasă hană în Périgueux, un oraș perfect din Sud-Vest plin de istorie și bogat în tradițiile Périgord-ului, în special în celebrele sale tradiții culinare.

A doua zi, ne-am dus devreme la celebrul târg de sâmbătă și ne-am delectat cu culorile diferitelor alimente expuse; Suntem în inima țării trufelor, trufa neagră pe care o numim diamantul negru al gastronomiei! Dar o suflare de nuci bine îngrămădite mi-a atras de asemenea atenția, apoi vederea ficatului de gâscă și a ficatului de rață, a pieptului, a pulpelor, a ciocănelor și a gâturilor expuse. Eram în țara foie gras! Ce varietate! Puteam găsi foie gras la conservă, foie gras în borcane strălucitoare la soare, apoi foie gras semi-gătit, foie semi-gătit, bucăți mari și ficat de gâscă special, crude – foarte scumpe – și ficat de rață, cele mai populare pentru gusturile moderne.

Vânzători amabili ofereau mici bucăți de foie gras la gust și era divin, cu siguranță acest aliment special, o artă veche din Egipt și favorizată la Roma, și răspândită în întreaga Europă de evrei, și-a găsit cea mai bună casă aici în sud-vestul Franței unde, timp de generații, fermierii au crescut cu grijă rațele gri și gâștele hrănindu-le cu măiestrie cu porumb și lăsându-le să caute ierburi și legume care hrănesc ficatul lor bogat care este parfumat în mod unic cu arome care îl fac bijuteria coroanei bucătăriei franceze.

Am cumpărat două borcane de foie gras de gâscă și două borcane de foie gras de rață de la vânzători locali care ne-au asigurat că provin de la ferme périgourdines locale și apoi am decis să mergem la unul dintre cele mai bune restaurante din oraș unde ne-am răsfățat cu un cassoulet clasic, unul dintre cele mai tradiționale preparate din regiune, făcut cu pulpele și ciocanele de rață gătite lent în propria lor grăsime și, desigur, am băut un vin local care a fost delicios, dar, sincer, nu-mi mai amintesc. Ar fi fost un Monbazillac?

În timpul șederii noastre în Périgord, am avut grijă să facem o excursie cu o barcă lentă pe frumoasa râu Dordogne, într-o gabară cu fund plat, admirând stâncile de cretă cu aflorimente de calcar și frumoasele castele, conace și sate pitorești care dezvăluie lunga locuire a acestui peisaj agricol frumos: o fericită fuziune între munca umană și natura atrăgătoare.

Am vizitat de asemenea unele dintre celebrele podgorii din jurul Bordeaux-ului și am coborât spre sud-vest până în Landes, regiunea de coastă a Atlanticului care este originară din pajiști și mlaștini, dar parțial drenată și plantată cu una dintre cele mai mari păduri de pini din Europa; Aici, orașele sunt mici, dar au o aromă folclorică. În acest peisaj nisipos destul de plat, unele dintre cele mai bune rațe gri sunt crescute pentru un foie gras cu un gust bogat și mai puternic decât în Périgord.

Continuând vizita, ne-am instalat în frumosul oraș Castelnau-Chalosse unde, într-un restaurant local, am comandat o garbure, un alt delicios fel de supă, mai bun iarna decât primăvara, dar din nou tipic pentru regiune. Am vizitat mai multe ferme și am cumpărat foie gras de rață local cu un Sauterne alb rece și ne-am îndreptat spre coastă, unde am găsit o întindere de plajă de dune deasupra unui fost bunker german din Al Doilea Război Mondial. Aproape, cu fața spre plajă și spre marea albă, întindem o față de masă pentru un picnic improvizat, savurând foie gras de rață cremos, perfect acompaniat, așa cum spun francezii, de Sauternele cele mai dulci și intense pe care le-am gustat vreodată.

Eram atât de bine dispuși încât am coborât pe dune până la plajă, ne-am dezbrăcat ca niște boemi sălbatici și am sărit în apele destul de reci ale golfului Gascogne, stropindu-ne și am ajuns să ne îmbrățișăm în timp ce valurile se spărgeau asupra noastră; După o sărutare delicioasă, buzele încă umede de vin, de foie gras de rață și apă de mare, ne-am îmbrăcat din nou și am redevenit burghezi normali. Ah, acest sud-vest al Franței! Ce plăceri gastronomice aduc dorinței umane! Am scos o trufă de ciocolată pentru soția mea în timp ce ne îndreptam spre mașină, am petrecut o ultimă noapte la restaurantul local cu un steak Périgourdine și am terminat cu tradiționalele Îles Flottantes.

Regretăm că nu am fost în Gers și Quercy, pentru că există și ferme frumoase de gâscă și rață și foie gras excelent!, dar vremea ne-a limitat opțiunile.

Săptămâna noastră era aproape terminată, cu excepția călătoriei de întoarcere la Paris și a unei ultime cine mari cu vedere la reconstrucția sărmanei Notre-Dame în timp ce Sena curgea în noapte.